Ploua. Te tin de mana, imi zambesti, azi esti langa mine . In sfarsit. Maine oare cum va fi ? Vei fi langa mine sau imaginea din vitrine se va schimba..Va schimba sperante si iubire pe Iluzii frante si amintiri pierdute ? Maine oare te voi zari pe partea cealalta a strazii si ne vom adresa un salut surd si vom trece mai departe ? Maine oare vom fi doi straini ? Ziua de azi imi va parea la milioane de kilometrii departare ? Oare cum va fi ? Vise distruse si un cantec mut..Si cum sa te privesc ca pe un strain cand iti cunosc fiecare fibra a corpului , cand stiu ca odata atingerile tale imi faceau trupul sa tresara ? Cum sa devii un strain cand odata tu ma cunosteai , tu erai prietenul meu cel mai bun , tu imi ofereai umarul sa plang , tu erai cel care imi sorbea fiecare hohot de ras ? Cum sa te privesc ca pe un oarecare cand stiu ca odata tu erai totul ? Cum sa fii un strain cand tu m-ai invatat sa iert, sa ascult, sa iubesc ?
O sa te tin minte ca cel care nu m-a lasat sa cad , cel in ale carui brate imi gaseam refugiul. Cel care m-a acceptat , care , desi nu m-a ascultat mereu, auzea intotdeauna. O sa tin minte ca noi am resistat , am iertat si am luptat pentru ca noi meritam tot ce-I mai bun.
Se spune ca ne iubim . Adica ? “Te iubesc “ ? Cautam sa aflam semnificatia lor, le analizam , dar nu le poti descrie. Descriem cum ar fi iubirea perfecta , descriem sentimentul , dar niciodata nu e de ajuns. Pentru ca pe langa sentimentul in sine exista acel ceva de neexplicat prin cuvinte. Pentru ca ele nu pot exprima cat de tare doare cand ramai cu amintirile si nu pot spune cat de tare te gandesti la ele.
Nu uita. Sunt doar cuvinte , litere si constructii care nu valoreaza nimic. Dar noi le luam , le descifram in fiecare zi putin cate putin , ne jucam cu ele si ajung sa insemne totul.
Allegory of hope's Blog 