„Be the change you want to see in the world ”

Cum ar fi daca ai mai putea sa-ti traiesti viata inca o data ? Cum ar fi daca ai avea puterea  sa schimbi unele lucruri din viata ta ?

Eu as zambi mai mult.. Zambetul unei femei e capabil sa lumineze o camera . Zambetul unei femei e magic. O femeie cand zambeste isi descopera inima, isi arata sentimentele. Pacat ca in societatea noastra zambetul e subapreciat.

As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult. M-as fi uitat mai putin la seriale si as fi dedicat mai mult timp pentru a privi viata in slow-motion pentru a nu pierde nicio clipa , pentru a ma bucura de fiecare secunda.

Dar nu mi-as schimba deciziile. Pentru ca fiecare lucru se intampla cu un motiv. Poate ca nu vom afla niciodata acel motiv sau poate il vom descoperi pe parcurs, dar acest lucru nu ar trebui sa ne tina legati de trecut. Pentru ca viata trebuie privita in fata, pentru ca viitorul noi ni-l cladim. Pentru ca provocarile reprezinta pentru fiinta umana niste trepte invizibile catre scopurile si visele ei . Fiecare le poate urca. Nu conteaza daca te impiedici si cazi, important e sa vrei si sa ai credinta ca in adancul tau se afla o persoana minunata, puternica, care poate sa infrunte orice, care e capabila sa se ridice, oricat de jos ar ajunge. Si luptam in continuare, oricat de greu ar fi, oricat de mult ne-ar durea, pentru ca , desi suntem inconstienti de lucrul acesta, avem credinta. Credinta ca putem face orice. Credinta ca fiecare problema are o solutie, iar aceasta se afla adanc ascunsa in mintea noastra si depinde de noi daca vrem indeajuns de mult sa o gasim. Iar uneori tanjim sa ne indeplinim un vis si ne lovim dur de un zid de caramizi. Caramizile se pot sparge. Zidul are un punct sensibil.  Nu e pus la intamplare..e un test pentru noi toti, care avem vise si idealuri. Iar zidul nu e spart de oricine. Rolul lui e de a ne testa . De a ne  testa ambitia si dorinta, pentru ca un om care nu reuseste sa treaca de acest zid, nu isi doreste indeajuns. Nu incearca tot pentru a-l sparge. Se multumeste cu ce are , ramanand toata viata cu umbra acestui zid in suflet, cu regretul ca nu a fost indeajuns de puternic, cu gandul ca idealul sau se afla in spatele unui amarat zid de caramizi.

Pentru ca viata nu e usoara. Fiecare zi e o lupta continua cu sufletul si cu mintea.

Sufletul nu e greu de satisfacut. Cu el iubim. El iti comanda sa lupti cu toate puterile pentru persoana iubita. Pentru ca el stie..daca lupta functioneaza , nu va ramane singur , stie ca in 2 totul e mai usor. Daca esueaza, ramane cu o cicatrice pe care o va purta cu mandrie pentru ca ea ii va aminti ca odata a iubit si ca luptat, ca nu s-a dat batut. El se hraneste cu bucuria lucrurilor simple,acele mici si invizibile momente care fac inima sa zambeasca,  cu capacitatea noastra de a iubi si de a fi iubiti, cu zambetul nostru. Secretul este fericirea. Noi ne-o conturam. Bucura-te de puterea pe care o ai in tine,  nu-ti hrani sufletul cu sentimente negative..lasa gelozia deoparte, nu astepta ca cineva sa te impinga de la spate..sprijina-te tu insuti, iubeste-ti prietenii si cel mai important, iubeste-te pe tine, simte-te recunoscator..traiesti !   Iar cand vom invata sa apreciem viata cu adevarat, atunci ne vom aprecia pe noi ca persoane, ne vom iubi atat defectele cat si calitatile , intrucat aceastea ne contureaza personalitatea si ne fac pe noi sa fim cu adevarat fiinte umane.

Noi decidem pentru viata noastra. Noi ne scriem capitolele. Daca tot ce am scris inainte nu putem sterge, de ce sa nu umplem paginile urmatoare cu povesti fericite, decizii corecte si ganduri pozitive ?

Tu ce-ai face daca ai putea sa schimbi tot ?

Don`t give up.

Ploua. Te tin de mana, imi zambesti, azi esti langa mine . In sfarsit.  Maine oare cum va fi ? Vei fi langa mine sau imaginea din vitrine se va schimba..Va schimba sperante si iubire pe Iluzii frante si amintiri pierdute ? Maine oare te voi zari pe partea cealalta a strazii si ne vom adresa un salut surd si vom trece mai departe ? Maine oare vom fi doi straini ? Ziua de azi imi va parea la milioane de kilometrii departare ? Oare cum va fi ? Vise distruse si un cantec mut..Si cum sa te privesc ca pe un strain cand iti cunosc fiecare fibra a corpului , cand stiu ca odata atingerile tale imi faceau trupul sa tresara ? Cum sa devii un strain cand odata tu ma cunosteai , tu erai prietenul meu cel mai bun , tu imi ofereai umarul sa plang , tu erai cel care imi sorbea fiecare hohot de ras ? Cum sa te privesc ca pe un oarecare cand stiu ca odata  tu erai totul ?  Cum sa fii un strain cand tu m-ai invatat sa iert, sa ascult, sa iubesc ?

O sa te tin minte ca cel care nu m-a lasat sa cad , cel in ale carui brate imi gaseam refugiul. Cel care m-a acceptat , care , desi nu m-a ascultat mereu, auzea intotdeauna. O sa tin minte ca  noi am  resistat  , am iertat si am luptat  pentru ca noi meritam tot ce-I mai bun.

Se spune ca ne iubim . Adica ? “Te iubesc “ ? Cautam sa aflam semnificatia lor, le analizam , dar nu le poti descrie. Descriem cum ar fi iubirea perfecta , descriem sentimentul , dar niciodata nu e de ajuns. Pentru ca pe langa sentimentul in sine exista acel ceva de neexplicat prin cuvinte. Pentru ca ele nu pot exprima cat de tare doare cand ramai cu amintirile si nu pot spune cat de tare te gandesti la ele.

Nu uita. Sunt doar cuvinte , litere si constructii care nu valoreaza nimic. Dar noi le luam , le descifram in fiecare zi putin cate putin , ne jucam cu ele si ajung sa insemne totul.